atotpărinte

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (atot- + părinte)

1. divinitate care este considerată părinte al tuturor.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

amfidiploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphidiploïde)

1. care prezintă amfidiploidie.
2. (biol.) califică un hibrid între părinți sau între specii cu număr diferit de cromozomi.
3. (organism sau celulă) care are un set diploid de cromozomi de la fiecare părinte.

apomixie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apomixie)

1. (bot.) mod de reproducere asexuat diploid, fără fecundare, creând astfel semințe identice genetic cu planta părinte; apogamie.

dihibridism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dihybridisme)

1. (biol.) încrucișare între două organisme părinte care diferă prin două caractere genetice; dihibridare.

emancipa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émanciper, lat. emancipare)

1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.
2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.
3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.
4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.
5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.

genitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géniteur, lat. genitor)

1. animal, plantă care dă naștere, prin încrucișare, unui nou individ.
2. persoană care procreează, în raport cu cel procreat; părinte.