Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre oraşe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părţile componente ale unui material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcade)
1. element de arhitectură dintr-un arc şi din elementele care îl susţin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porţiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părţile unei şei, sub formă de punţi arcuite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. arthromere)
1. (biol.) fiecare dintre părţile unui organism articulat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotopoagnosie)
1. tulburare a imaginii despre propriul corp, caracterizată prin incapacitatea de a localiza părţile acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. barter)
1. acord, în practica comercială, prin care părţile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale.