parti pris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parti pris)

1. părere preconcepută.
2. a vorbi cu ~ = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire.

parțial, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. partiel, lat. partialis)

1. care reprezintă numai o parte dintr-un întreg; care se produce numai în parte.
2. (mat.) produs ~ = fiecare dintre produsele unei înmulțiri, din a căror adunare rezultă produsul total.
3. (fam.; și s. n.) examen care intră în cadrul verificării permanente a cunoștințelor.
4. care părtinește; părtinitor.

parțialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. partialité, lat. partialitas)

1. faptul de a fi parțial (2); părtinire.

participa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. participer, lat. participare)

1. a lua parte (la ceva); a împărtăși starea sufletească a cuiva.

participant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. participant)

1. cel care ia parte la ceva.

participație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. participation, lat. participatio)

1. faptul de a participa la o întreprindere comercială, investind bani sau alte valori materiale; cotă cu care participă cineva la un capital.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.