acefalogastrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalogastria)

1. absența congenitală a capului și a părții superioare a abdomenului.

adsorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid.
2. capacitatea părții superficiale a solului de a acumula substanțe solide, lichide și gazoase.

bombament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bombement)

1. convexitate a părții carosabile a unei șosele, care asigură scurgerea apelor.

charleston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. charleston)

1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mișcări foarte repezi, prin flexiunea părții de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acționat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.

clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

concesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concession, lat. concessio)

1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia.
2. compromis.
3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă.