Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crypte, lat. crypta)
1. construcţie subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.
2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.
3. formaţie anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. donarium)
1. parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor.
2. piesă, obiect cu caracter votiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échine)
1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric.
3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. favissae)
1. (ant.) pivniţă în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. lararium, fr. laraire)
1. altar, în interiorul caselor romane, unde se păstrau statuetele larilor şi penaţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. municipium)
1. (ant.) titlu dat oraşelor supuse autorităţii Romei, dar care îşi păstrau dreptul de autonomie în treburile interne.
2. oraş mare cu administraţie proprie.