Dictionar

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).
 

balsam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
3. (fig.) alinare, consolare.
 

clarvăzător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. clairvoyant)

1. (cel) care prevede cu precizie; (spirit) pătrunzător, limpede.
 

comprehensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compréhensif, lat. comprehensivus)

1. care înțelege repede și just; inteligent, ager, pătrunzător.
2. înțelegător, binevoitor.
 

enantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oenanthique, œnanthique)

1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.
2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.
3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.
4. (var.) oenantic.
 

fulgurant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)

1. înconjurat de fulgere.
2. care răspândește o lumină vie și de scurtă durată.
3. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt.
4. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător.