Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quiash)
1. monedă divizionară în Arabia Saudită, a douăzecea parte dintr-un riyal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. quick)
1. tip de băutură răcoritoare; quick-cola, quick-kola.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. quick-cola)
1. băutură răcoritoare; quick.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. quickstep)
1. dans de salon din anii `20; foxtrot accelerat.
Parte de vorbire: s.n. (pron. cvidam)
Origine: (lat., fr. quidam)
1. cineva al cărui nume nu îl cunoaștem; individ (ex. un ~ purtând uniformă).
2. persoană a cărei identitate nu este specificată, într-o conversație, într-un proces-verbal etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quiddité, lat. quidditas)
1. (fil.; la Aristotel şi la scolastici) ansamblul factorilor care condiţionează sau determină esenţa unui lucru; tot ceea ce face ca o entitate să fie ceea ce este.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angioneurotique)
1. (med.) de natura angionevrozei.
2. (med.) edem ~ = boală similară urticariei, care se manifestă prin inflamația rapidă (edem) a pielii, țesutului subcutanat, țesuturilor mucoase și submucoase; angioedem, edem Quincke.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. blanquiste)
1. I. referitor la Auguste Blanqui (1805- 1881) sau la doctrinele sale.
2. II. adept al blanquismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)
1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)
1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
2. II. adept al chietismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniştit)
1. ceva care liniștește; calmant, mângâiere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quiétude, lat. quietudo)
1. stare de liniște, de calm, de seninătate.
2. (var.) cvietudine, quietudine.
3. (antonime) inchietudine, îngrijorare, neliniște.