Dictionar

radiație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiation, lat. radiatio)

1. emisiune și propagare în toate direcțiile a energiei sub formă de unde acustice, calorice, electromagnetice etc.; emisiune a unui fascicul de particule.
2. element constitutiv al unei unde luminoase sau electromagnetice.
 

radiație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT radiatio
2. FR radiation; rayonnement
3. EN radiation; radiance
4. DE Radiation; Strahlung
5. RU рaдиaция; излучение
6. HU sugárzás
 

iradiație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irradiation, lat. irradiato)

1. emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă.
 

ACTIN(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. actin/o/-, cf. gr. aktis, -inos „rază”)

1. „rază, radiație”.
 

alfa 1

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ și omega = începutul și sfârșitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa.
 

alfatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphatrone)

1. vacuumetru bazat pe efectul ionizant al radiației alfa.
 

ardometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ardometer)

1. pirometru cu radiație pentru temperaturi înalte.
 

beta

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. bêta)

1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.
2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.
 

biofoton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biophoton)

1. radiație luminoasă emisă de unele substanțe din organismele vii.