Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radium)
1. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanţă emiţătoare de radiaţii în medicină şi în fizica nucleară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiumpuncture)
1. radiumterapie prin aplicarea de ace de radium.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiumthérapie)
1. metodă de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie, gamaterapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. radius)
1. os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebraţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curie)
1. unitate a activităţii substanţelor radioactive, de 3,7.1010 dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. curiethérapie)
1. (med.) tratament terapeutic prin radiații, în special cu radiu; radiumterapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanation, lat. emanatio)
1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gammathérapie)
1. (med.) tratament medical cu raze gama; radiumterapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mésothorium)
1. veche denumire a două elemente radioactive, unul izotop al radiului, iar celălalt al toriului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polonium)
1. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găseşte alături de radiu, în pehblendă.