Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinomycétales)
1. ordin de bacterii ramificate, amintind de ciuperci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cervidés)
1. pl. familie de erbivore rumegătoare, cu coarne osoase, pline, ramificate, care se schimbă anual: cerbul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyme)
1. inflorescenţă dintr-un ax principal terminat cu o floare şi având lateral mai multe axe secundare ramificate în acelaşi fel.
Parte de vorbire: I. s.n., II. s.f. pl.
Origine: (fr. cladophore/s/)
1. I. (bot.) parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescenței.
2. II. (bot.) ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, pe pietre sau pe sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élan)
1. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii şi Asiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eudichotomie)
1. (bot.) dihotomie normală, cu ramuri dezvoltate şi ramificate uniform.