Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rang)
1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie.
3. locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.).
4. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor.
5. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir.
6. (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
1. armă de luptă şi de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băştinaşi, care, aruncată, neatingând ţinta, revine la locul de pornire.
2. efect de ~ = efect invers celui scontat, situaţie când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. ranger)
1. soldat dintr-un corp de elită al armatei americane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1. (cel) care practică abstinenţa.
2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinétosporange)
1. sporange având funcţia de organ de rezistenţă şi de înmulţire.
2. sporange cu zoospori ciliaţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accumuler, lat. accumulare)
1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)
1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (lat. alsophytae)
1. (bot.) plante care cresc în crânguri; drimofile.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ambassadeur)
1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.
2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.