aglutinant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.
2. care se lipeşte.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.

alcov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcôve)

1. nişă într-un zid pentru a aşeza un pat; (p. ext.) pat.
2. budoar.
3. (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase.

analitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.

avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situaţie mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepţional; privilegiu, favoare.

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitaţie a operei lui.

ceremonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)

1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale.