OK
X
antiraţionalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antirationalisme)
1.
concepţie
care
neagă
valoarea
raţionalismului.
antiraţionalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. antirationaliste)
1.
I.
se
spune
despre
o
persoană
care
se
opune
raţionalismului.
2.
care
se
opune
cunoașterii
raționale
și
care
apelează
la
procesele
intuitive
de
înțelegere
a
lumii
concrete.
3.
II.
adept
al
antiraţionalismului.
4.
cel
care
se
opune
doctrinelor
raționaliste.
5.
(antonim)
raționalist.
iraţionalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. irrationaliste)
1.
I.
referitor
la
iraționalism,
propriu
iraționalismului.
2.
care
aderă
la
iraționalism.
3.
II.
adept
al
iraționalismului.
4.
cel
care
își
întemeiază
gândirea
pe
refuzul
rațiunii
științifice.
5.
(antonim)
raționalist.
neoraţionalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (neoraţional/ism/ + -ist)
1.
I.
referitor
la
neoraționalism,
curent
filozofic
din
secolul
XX
care
dorește
să
relanseze
aspecte
ale
raționalismului.
2.
II.
adept
al
neoraționalismului.
raţionalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. rationaliste)
1.
I.
referitor
la
raționalism,
propriu
raționalismului.
2.
bazat
pe
raționalism
(doctrină
conform
căreia
tot
ce
există
poate
fi
explicat
prin
rațiunea
umană).
3.
care
profesează
raționalismul.
4.
II.
adept
al
raţionalismului.
5.
(antonime)
antiraționalist,
iraționalist.
voltairianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. voltairianisme)
1.
filozofia
lui
Voltaire,
care
afirmă,
pe
linia
raţionalismului,
ireligiozitatea
epicuriană
şi
antiascetică,
criticând
totodată
fanatismul,
prejudecăţile,
intoleranţa
şi
abuzurile
de
orice
fel.