Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. décorateur)
1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile şi/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol şi/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată, frişcă etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. globalisme)
1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. radiooperator)
1. persoană care este responsabilă de operațiunile unui sistem radio și de aspectele tehnice ale difuzării; operator radio.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)
1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.
2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.
3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.
4. știință care studiază și explică simbolurile.
5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.
6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. procesa, I. cf. engl. word processing)
2. (industrie) operațiune la care este supus un produs pentru a-l transforma.
3. (tehn.) acțiunea de a acționa asupra unei substanțe (sau produs) pentru a o modifica și a o adapta la o anumită utilizare.
4. (inform.) ~a automată a datelor = toate operațiunile efectuate prin mijloace automate, referitoare la colectarea, înregistrarea, prelucrarea, modificarea, conservarea, distrugerea, editarea datelor și, în general, utilizarea acestora.
5. I. ~ (de) text = toate procedeele și tehnicile utilizate pentru a prelucra cuvintele care alcătuiesc un text (introducere, corectare, salvare, imprimare etc.); metodă computerizată pentru compunerea, corectarea, editarea textelor etc.