reacționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réactionner)

1. a răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară.
2. a lua atitudine; a riposta.

reacționar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. réactionnaire)

1. I. care aparține, care este specific reacțiunii; retrograd.
2. care se opune schimbării sau care caută să restaureze trecutul.
3. II. adept al reacțiunii politice; contrarevoluționar.
4. (antonime) revoluționar, progresist.

reacționarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. reactionarism)

1. concepție politică reacționară; caracterul a ceea ce este reacționar.

anizotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisotropie)

1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie.
2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe.

aviditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avidité, lat. aviditas)

1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.
2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele.

cadet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadet, rus. kadet)

1. (în trecut în Franța, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofițer.
2. membru al unui partid reacționar din Rusia țaristă.
3. elev (absolvent) al unei școli militare.
4. ambarcație de sport cu vele.

competență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compétence, lat. competentia)

1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva.
2. aptitudine, calitate a unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții.
3. a fi de ~a cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina ~a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluționa un litigiu.
4. știința lingvistică implicită, interiorizată de subiecții vorbitori ai unei limbi.
5. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci.
6. (biol.) capacitate a celulelor de a reacționa la semnale de dezvoltare.

concentrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concentra)

1. acțiunea de a (se) concentra.
2. ~a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; ~a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului.

contrarevoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-révolution)

1. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat.