Dictionar

Rezultate principale (Reacție):

Reacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réaction)

1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă.

2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant.

3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice.

4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta.

5. ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia.

6. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune.

7. derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare.


Reacţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT reactio

2. FR réaction

3. EN reaction

4. DE Reaktion; Rückwirkung; Gegenwirkung

5. RU реaкция

6. HU visszahatás, ellenhatás, reakció


Rezultate secundare (Reacție):

Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Albuminoreacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumino-réaction)

1. reacţie care indică prezenţa albuminei.


Contrareacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réaction)

1. reintroducere, în opoziţie de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părţi din semnal prelevată la ieşire.

2. (fot.) reacţie negativă.


Cutireacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuti-réaction)

1. test de stabilire a sensibilităţii unui individ faţă de o anumită substanţă (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantităţi din această substanţă.


Diazoreacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diazo-réaction)

1. reacţie prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roşu la adiţia unor diazoreactivi.


Epidermoreacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épidermo-réaction)

1. test de sensibilitate a pielii, pentru a pune în evidenţă o alergie.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Acidogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.

2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.


Acilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acylation)

1. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.


Actinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinique)

1. (despre radiaţii) care provoacă o reacţie chimică.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.