Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Desiderat, lat. desideratum)
1. ceea ce e de dorit să se realizeze.
2. dorinţă (formulată oficial), doleanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étatisme)
1. teorie care cere statului să realizeze reformele recunoscute ca necesare.
2. doctrină politică potrivită căreia statul trebuie să intervină direct în viaţa economică şi socială.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. maximus, fr. maxime)
1. adj. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal.
2. ilustrată ~ă = piesă filatelică ce trebuie să realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei.
3. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții.
4. (met.) centru de înaltă presiune atmosferică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. mouvement, rus. dvijenie)
1. acțiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții.
2. acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic.
3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo.
4. parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. asstuppare)
1. tr. a închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind).
2. a închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum.
4. (zgomote, melodii, sunete etc.) a face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi.
5. fig. (urme) a face să dispară.
6. (fam.) a ~ găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii.
7. a-și ~ urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva.
8. a-i ~ cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea.
9. intr. (despre șanțuri, conducte etc.) a se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv. și reg.)
Origine: (din magh. próbálni)
1. a încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative.
2. a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba.
3. a dovedi, a adeveri, a confirma, a proba.
4. a chibzui, a socoti; a presupune.
5. (var.) (înv. și reg.) a prăbălui, (înv. și reg.) a prubului, (înv.) a probolui, (reg.) a prăbăli, (reg.) a prebălui, (reg.) a probăli, (reg.) a probului, (reg.) a prubăli.