auricular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auriculaire, lat. auricularius)

1. adj. referitor la ureche.
2. care aparține auriculului.
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

catoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathoscope)

1. tub de raze catodice în receptoarele de televiziune.

difuzor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffuseur)

1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor.
2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului.
3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.
4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.

efector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effecteur, lat. effector)

1. adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare.
2. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime.

pozitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. positif, lat. positivus)

1. adj. întemeiat pe experiență; (p. ext.) adevărat, real, efectiv, incontestabil.
2. (despre numere sau mărimi scalare) mai mare decât zero.
3. (despre electricitate) obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu o bucată de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leagă la polul pozitiv al sursei.
4. (despre oameni) realist, înclinat către o activitate practică.
5. care exprimă o afirmație, o aprobare.
6. cu calități alese; valoros.
7. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului sau a adverbului care prezintă însușirea obișnuită a unui obiect sau caracteristica obișnuită a unei acțiuni.
8. s. n. copie a unui negativ fotografic care redă, asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat.