Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récipient, lat. recipiens)
1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanţe lichide ori gazoase.
2. (biol.) organism care primeşte un organ, un ţesut, o genă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accumulateur)
1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o maşină de calcul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoclave)
1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice şi chimice sub presiune (la o temperatură ridicată).
2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bac)
1. platformă plutitoare care serveşte la transportul de oameni, animale şi vehicule peste un curs de apă.
3. avion echipat pentru transportul automobilelor şi al pasagerilor lor.
4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid.
5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bain-marie)
1. fel de a fierbe ori de a coace uşor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conţinut în apa ce se încălzeşte direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidon)
1. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marşuri etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Blase)
1. recipient, vas mare de laborator.
2. parte a instalației de distilare în formă de recipient unde se introduce amestecul de distilat.