reciproc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réciproque, lat. reciprocus)

1. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt.
2. (mat.) ecuație ~ă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți ~e = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt.
3. (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual.

reciprocamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (it. reciprocamente)

1. în mod reciproc; mutualmente.

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenței reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.

agamotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agamotrope, lat. agamotropus)

1. (biol.) care nu prezintă mișcări de atracție reciproce între gameții conjugați.
2. (bot.) fără mișcări gamotropice.

ALELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. allélo- cf. gr. allelon „alternativ, reciproc”)

1. „alternativ, reciproc”.

alelotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélotropisme)

1. atracție reciprocă dintre două celule, organisme.

alotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allotropie)

1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară.
2. (biol.) proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus.

amiciție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. amicitia, it. amicizia)

1. sentiment reciproc de afecțiune sau simpatie între două (sau mai multe) persoane, care nu se bazează pe înrudire sau atracție sexuală; prietenie.
2. (antonime) inamiciție, inimiciție.