Rezultate secundare (Redactarea):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formule, lat. formula)
1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare.
2. ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane.
3. frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc.
4. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi.
5. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice.
6. soluție; mijloc, mod de a face ceva.
7. parolă.
8. (chimie) ~ semi-dezvoltată = simplificare a unei formule structurale plane, în care nu sunt reprezentate legăturile cu atomii de hidrogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Technoredaktion)
2. serviciu care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vice, lat. vitium)
1. defect, imperfecțiune; lipsă.
2. ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil.
3. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea.
Parte de vorbire: s.m.f. (familiar)
Origine: (știre + -ist)
1. jurnalist care participă la redactarea informațiilor difuzate prin mass-media scrisă sau audiovizuală.
2. prezentator al emisiunilor de știri difuzate de un post de radio sau de televiziune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. catalogographic)
1. referitor la catalografie sau la redactarea cataloagelor.