reda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. redonner)

1. a da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui.
2. (fig.) a exprima ceva prin diverse mijloace artistice, a descrie; a reproduce.

redacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (redactor)

1. a compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.).
2. a pregăti (la un ziar, la o editură) pentru publicare manuscrisele.

redacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rédaction)

1. colectiv de redactori ai unui ziar, ai unei edituri; birourile acestora.

redacțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rédactionnel)

1. referitor la redacție, la redactare.

redactor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rédacteur)

1. cel care scrie, întocmește (un act, un articol).
2. scriitor, publicist care redactează o carte, un ziar etc.
3. cel care pregătește manuscrisele pentru a putea fi publicate.

redan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. redan)

1. ieșitură în zidul unei fortificații.
2. serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității.
3. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu.
4. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei.
5. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

aforism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință.

agrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agraphie)

1. afecțiune patologică manifestată prin pierderea capacității de redare a ideilor prin scris.

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidență care indică litera la care au fost arhivate unele documente.