Dictionar

Blendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.

2. (fot.) diafragmă.

3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.


Concept

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noţiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realităţii.

2. ciornă, bruion, schiţă.


Intuiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)

1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.

2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.

3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.

4. inspirație, presentiment.


Obiectual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. objectal)

1. (fil.) care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conştiinţă; material, obiectiv.

2. care aparţine lucrurilor; obiectelor.


Radiolocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. radiolokaţiia, engl. radiolocation)

1. metodă care permite determinarea poziţiei unui obstacol prin reflectarea de către acesta a undelor electromagnetice; radioreperaj.


Sonar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. sonar; acronim engl. sound navigation and ranging - navigare și localizare prin sunet)

1. aparat care utilizează proprietățile speciale de propagare ale sunetului în apă pentru a detecta și localiza obiectele subacvatice prin ecolocație.

2. principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor.