Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)
1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aréflexie)
1. absenţă a reflexelor care poate fi totală sau parțială, congenitală sau dobândită.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débourrage)
1. acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburare.
2. deşeurile obţinute în urma acestei operaţii.
3. fază de pregătire a cailor tineri pentru călărie, urmărind dezvoltarea fizică, precum şi formarea caracterului şi a reflexelor condiţionate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperréflectivité)
1. exagerare a reflexelor; hiperreflexie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyporéflectivité)
1. diminuare a reflexelor; hiporeflexie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréflectivité)
1. lipsă a reflexelor.