Dictionar

regiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. register, fr. région, lat. regio)

1. mare întindere de pământ; teritoriu, zonă.
2. porțiune a unei organ(ism) etc.
3. unitate administrativ-teritorială cu mai multe raioane.
 

regiune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT regio
2. FR région
3. EN region
4. DE Region; Gebiet; Bereich; Gegend
5. RU облaсть
6. HU vidék, terület
 

microregiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + regiune)

1. teritoriu restrâns în cadrul unei regiuni urbanistice.
 

regiune floristică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT regio florae
2. FR domaine florale
3. EN floristic region
4. DE Florengebiet; Florenregion; Pflanzenregion; Pflanzengebiet
5. RU флористическaя облaсть
6. HU flóraterület
 

subregiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. subregion)

1. subdiviziune a unei regiuni geografice.
 

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.
 

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.
 

adenoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénoïdite)

1. (med.) inflamația vegetației adenoide; inflamație a țesutului glandular din regiunea rinofaringiană.
 

aeropauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeropause)

1. regiune între 20 și 200 km deasupra Pământului.
 

aloestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloesthésie)

1. transferare a unei senzații în regiunea corespunzătoare simetrică.
 

altaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altaïque)

1. din regiunea munților Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole și tunguse.