OK
X
ab intestat
Parte de vorbire:
loc. adj.
Etimologie: (lat. ab intestat)
1.
(jur.)
(despre
o
succesiune)
care
se
află
în
absența
unui
testament,
situație
în
care
legea
reglementează
transmiterea
bunurilor.
administrativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)
1.
I.
care
aparține
administrației,
privitor
la
administrație.
2.
care
face
parte
dintr-o
administrație
publică
sau
privată;
care
privește
personalul
administrației.
3.
care
emană
de
la
un
organ
de
administrație.
4.
pe
cale
~ă
=
prin
organele
de
administrație.
5.
aparat
~
=
totalitatea
serviciilor
și
a
personalului
dintr-o
instituție,
dintr-un
stat.
6.
drept
~
=
ansamblu
de
norme
care
reglementează
funcționarea
administrației
publice.
7.
II.
instituție
de
administrație;
serviciu
însărcinat
cu
administrarea
unei
companii
et
cetera;
gospodărie.
civil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. civil, lat. civilis)
1.
adj.
care
privește
pe
cetățenii
unui
stat;
referitor
la
raporturile
juridice
dintre
cetățeni.
2.
drepturi
~e
=
drepturi
de
care
se
bucură
o
persoană
(fizică
sau
juridică),
reglementate
și
recunoscute
ca
atare;
drept
~
=
ramură
a
dreptului
care
studiază
și
reglementează
raporturile
juridice
existente
între
persoanele
fizice
și
juridice
dintr-un
stat;
stare
~ă
=
situația
unei
persoane
așa
cum
rezultă
din
actele
sale
privitoare
la
naștere,
căsătorie
etc.;
parte
~ă
=
persoană
care,
într-un
proces,
pretinde
despăgubiri
pentru
daunele
suferite
cu
ocazia
unei
infracțiuni.
3.
care
nu
este
militar,
lipsit
de
caracter
milităresc.
4.
război
~
=
conflict
armat
pentru
putere
între
grupuri
adverse
din
același
stat.
5.
s.
m.
f.
persoană
care
nu
face
parte
din
armată.
constituțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constitutionnel)
1.
referitor
la
constituție
(I).
2.
conform
cu
constituția
(II),
bazat
pe
existența
acesteia.
3.
comisie
~ă
=
comisie
însărcinată
cu
elaborarea
unei
constituții
(II);
drept
~
=
a)
totalitatea
drepturilor
fundamentale
care
reglementează
relațiile
privitoare
la
orânduirea
social-economică
și
de
stat;
b)
ramură
a
dreptului
care
studiază
drepturile
și
îndatoririle
cetățenilor
prevăzute
în
constituție
(II);
monarhie
~ă
=
sistem
politic
în
care
puterea
monarhului
este
limitată
de
constituție.
crimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crime)
1.
violare
a
legii
penale,
care
se
pedepsește
cu
detenție
riguroasă,
muncă
silnică,
temniță
grea,
moarte
etc.;
omor.
2.
~
de
război
=
acțiune
săvârșită
de
membrii
unor
forțe
armate
în
timp
de
război
nesocotind
normele
dreptului
internațional
care
reglementează
legile
războiului;
~
contra
umanității
=
atrocități
recunoscute
pe
plan
internațional
ca
violând
legile
elementare
ale
umanității.
3.
nelegiuire,
fărădelege.
4.
păcat.
decret
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décret, lat. decretum)
1.
act
emis
de
organul
suprem
al
puterii
de
stat,
prin
care
se
stabilesc
dispoziții
obligatorii
generale
sau
prin
care
se
reglementează
anumite
situații
individuale.
2.
~
-lege
=
decret
cu
putere
de
lege.