Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE regulär; regelmäßig
5. RU прaвильный; реrулярный; рaвномерный
6. HU szabályos, rendes
Parte de vorbire: adj., adv.
Origine: (lat. regulatus)
1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite.
2. care se desfășoară fără abatere; obișnuit.
4. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente.
6. fără elemente care să distoneze; simetric, armonios.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (regulat + -ețe, cf. it. regolatezza)
1. însușirea a ceea ce se face întotdeauna conform cu o regulă sau după o ordine fixată (sau cunoscută) dinainte; regularitate.
2. corespondeță exactă între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; regularitate, simetrie.
3. (loc. adv.) (înv.) cu regulateță = cu regularitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régulateur, germ. Regulator)
1. adj. care regularizează o mişcare, o funcţie.
2. s. m. f. cel care stabileşte un sistem de reglare, care îndrumează, conduce.
3. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcţionării unui sistem tehnic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alternat)
1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aneusporie)
1. formare a sporilor în cursul meiozei neregulate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisomenorhée)
1. (med.) ritm neregulat al ciclurilor menstruale.