Dictionar

antonim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antonyme)

1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).
2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiție.
 

farsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farce, it. farsa)

1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură.
 

subalternare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Subalternation)

1. (log.) raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente.
 

subînțeles

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (subînţelege)

1. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine.
2. a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii.
 

documentalmente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (documental + -mente)

1. după cum reiese din documente; documentamente.