Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (v. ramură)
1. ciupercă comestibilă cu tulpina groasă, cărnoasă și foarte ramificată (Ramaria botrytis).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relecture)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reléguer, lat., it. relegare)
1. a interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + legaliza)
2. a aduce din nou în conformitate cu legile.
3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relais)
1. aparat, dispozitiv de comandă pentru anumite modificări ale unui sistem tehnic, acţionat de variaţia unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic.
2. dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepţionate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. relever)
1. tr. a scoate în evidenţă, a reliefa, a evidenţia, a sublinia.
2. refl. a se dovedi, a se manifesta ca...
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)
1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acronyme)
1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)
1. intr. a desfăşura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.