Rezultate principale (Religie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. religion, lat. religio, germ. Religion)
1. formă a conştiinţei sociale caracterizată prin credinţa într-o divinitate, într-o fiinţă supranaturală, creatoare şi guvernatoare a cosmosului şi prin oficierea unui cult; confesiune.
2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt.
Rezultate secundare (Religie,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)
1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.
2. care este specific agnosticismului.
3. II. adept al agnosticismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)
1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. androlâtrie)
1. (religie) cult divin dedicat unui bărbat; divinizare a bărbatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)
1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. lat. animus, spirit, inteligenţă)
1. ştiinţa sistemului conceptual sau a activităţilor spirituale referitoare la instituţiile sociale, artă, religie etc.