Dictionar

Rezultate principale (Religie,):

Religie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. religion, lat. religio, germ. Religion)

1. formă a conştiinţei sociale caracterizată prin credinţa într-o divinitate, într-o fiinţă supranaturală, creatoare şi guvernatoare a cosmosului şi prin oficierea unui cult; confesiune.

2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt.


Rezultate secundare (Religie,):

Adventist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.

2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.

3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.


Agnostic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)

1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.

2. care este specific agnosticismului.

3. II. adept al agnosticismului.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Androlatrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. androlâtrie)

1. (religie) cult divin dedicat unui bărbat; divinizare a bărbatului.


Anglicanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)

1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.


Animologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. lat. animus, spirit, inteligenţă)

1. ştiinţa sistemului conceptual sau a activităţilor spirituale referitoare la instituţiile sociale, artă, religie etc.