Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adventism, germ. Adventismus)
1. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + canonic, cf. fr. anticanonique)
1. care nu este în conformitate cu canoanele religioase; împotriva canoanelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)
1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropopathie)
1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. autosacramental)
1. reprezentaţie dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.