Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabaptisme)
1. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului la copii.
2. doctrină creștină care susține că botezul ar trebui să fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui să fie botezați din nou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogonie)
1. explicaţie mistico-religioasă a apariţiei omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthroposophie)
1. concepţie şi credinţă mistico-religioasă care înlocuieşte pe Dumnezeu, cu fiinţa umană divinizată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)
1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.
2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.