Dictionar

Rezultate principale (Remunerație.):

Remuneraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémunération, lat. remuneratio)

1. retribuţie, plată, remunerare.


Rezultate secundare (Remunerație.):

Apuntamente

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. appointements)

1. pl. remuneraţie fixă pentru o funcţie în sectorul economic particular.


Bonus

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bonus)

1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.

2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.


Comision

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.

2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operaţie de cumpărare, de vânzare etc.

3. cotă din suma unei operaţii comerciale în comision, reţinută de cel care face (sau mijloceşte) operaţia.

4. remuneraţie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.


Grilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.

2. grătar.

3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.

4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.

5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.

6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.

7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.

8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.

9. zăbrelele vizierei unui coif.

10. sistem de remunerație.


Indemnitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indemnité, lat. indemnitas)

1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.

2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.

3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.

4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.


Jeton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jeton)

1. fisă.

2. ~ de prezență = a) fisă cu care se marchează prezența la un consiliu de administrație al unei societăți și pe baza căreia se încasează o sumă ca remunerație; (p. ext.) suma încasată; b) fisă, placă de metal care se așază la tabloul de pontaj de la poarta întreprinderii.

3. piesă mică de carton, lemn sau plastic, pătrată, pe care sunt desenate imagini diferite, în jocurile didactice de cunoaștere a mediului înconjurător.