Rezultate principale (Repetă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. répéter, germ. repetieren)
1. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată.
2. a face repetiţia unui rol (în teatru).
3. refl. a se întâmpla din nou.
Rezultate secundare (Repetă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. korrepetieren)
1. a face repetiţie cu corepetitorul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répétable)
1. care poate fi repetat, reînceput, refăcut sau reprodus.
2. (antonime) irepetabil, nerepetabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaphore, lat. anaphora)
1. procedeu stilistic constând în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor unităţi sintactice sau metrice; epanaforă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiohémophilie)
1. afecţiune prin hemoragii repetate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglaise)
1. vechi dans popular, de origine engleză, foarte vioi, cu structură bipartită, executat în grup, dansatorii schimbându-şi necontenit locul prin repetarea aceleiaşi figuri; contradans.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angophrasie)
1. (med.) defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate sau alungite în fraze; embolofrazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annomination)
1. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază.