replia
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. replier)
Etimologie: (fr. replier)
1. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.
2. refl. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării.
3. (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini.
4. (fig.) a se retrage în sine; a medita.