Dictionar

reptile

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reptiles, germ. Reptile)

1. clasă de vertebrate târâtoare, ovipare, cu temperatura corpului scăzută, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu corpul acoperit de o piele cu solzi.
 

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

amnios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amnios)

1. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care învelește fetusul la mamifere, păsări și reptile.
 

anguide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anguidés)

1. pl. familie de reptile: șarpele.
 

anomodonte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anomo- + odont)

1. reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu caractere de mamifere, cu dinți reduși la doi canini puternici.
 

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
 

cameleonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléonisme)

1. însușire a unor reptile de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător; homocromie.
2. (fig.) schimbare a purtării și a convingerilor cuiva în funcție de împrejurări.