Dictionar

respirație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. respiration, lat. respiratio)

1. act fiziologic prin care organismele vii efectuează schimbul de gaze între ele și mediul lor de viață.
2. ~ artificială = mijloc de reanimare prin introducerea și scoaterea alternativă a aerului din plămânii unui înecat, asfixiat etc.
3. pauză foarte scurtă, utilizată în tehnica frazării.
4. (fig.) răspândire (a unor sentimente sau idei).
5. operă (sau lucrare) de largă ~ = operă (sau lucrare) de mare amploare.
 

respirație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT respiratio
2. FR respiration
3. EN respiration
4. DE Respiration; Atmung
5. RU дыхaние
6. HU légzés
 

abranhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. abranchial)

1. (despre respirație) care nu se face prin branhii.
 

aeropletismograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroplethysmographe)

1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respirației.
 

alantoidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allantoïde)

1. (biol.) membrană embrionară a animalelor vivipare și ovipare cu respirație pulmonară.
 

apnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apnée, cf. gr. a- „fără” + pnein „a respira”)

1. (med.) oprire temporară, voluntară sau nu, a respirației.
 

apneumie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apneumie)

1. absența plămânilor, proprie amfibienilor tereștri cu respirație cutanată.
 

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.