Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. abranchial)
1. (despre respiraţie) care nu se face prin branhii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. sifflant)
1. I. (despre respirație) șuierător; strident, zgomotos.
2. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant.
3. (fonetică) consoană ~ă = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă.
4. II. (fonetică) consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stertoreux)
1. (despre respiraţie) care imită zgomotul unei ape care fierbe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. striduleux)
1. care emite sunete stridente.
2. (despre respiraţie) care capătă caractere de stridor.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (sufocat + -iv)
1. (despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător.