restrânge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. restreindre)

1. tr. a micșora, a reduce, a mărgini.
2. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest.

restrângere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (restrânge)

1. acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei; limitare, mărginire; îngrădire, restricție.
2. (loc. adj.) fără ~ = fără restricții; întreg, deplin.

compresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compressif, engl. compressive)

1. care servește pentru a lega strâns.
2. (fig.) care restrânge, comprimă.

comprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comprimer, lat. comprimere)

1. tr., refl. a (se) restrânge, a (se) reduce (ca volum).
2. tr. a micșora volumul unui corp (gaz) prin presiune exterioară; a presa.
3. (fig.) a împiedica să se manifeste; a înăbuși.
4. a reduce personalul unei întreprinderi, instituții etc.; a pune în cadrul disponibil.

consonantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
3. (var.) (înv.) consonant.

determina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déterminer, lat. determinare)

1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiționa, a cauza.
2. a stabili cu precizie (o dată un termen).
3. a calcula (pe baza unor date).
4. a convinge, a decide la ceva.
5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții.
6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.

determinativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. déterminatif)

1. I. care determină, care este de natură să determine; determinant.
2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.
3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.
4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.

hemiopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémiopie)

1. restrângere a vederii părții laterale a câmpului vizual.