Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rétribution)
1. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remuneraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quinzaine)
1. retribuţie cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună.
2. perioadă de timp între o chenzină (1) şi alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (compensa)
1. acţiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacţii sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menţinere şi redresare a funcţiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părţi anatomice.
4. operaţie comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri şi servicii între vânzător şi cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operaţie financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare şi puterea de cumpărare.
6. retribuţie pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gradation, lat. gradatio)
1. creștere sau descreștere graduală, pe grade.
2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni.
3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta.
4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc.
5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției.
6. sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gratification, lat. gratificatio)
1. retribuţie suplimentară acordată de unele unităţi economice lucrătorilor care s-au distins în muncă.
2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorinţele sau necesităţile bolnavului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indemnisation)
1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.