OK
X
arhifonem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. archiphonème)
1.
unitate
fonologică
supraordonată
fonemului,
despre
care
în
lingvistica
structurală
se
afirmă
că
reunește
în
sine
două
sau
mai
multe
foneme.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
bară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barre)
1.
drug
de
metal
(destinat
prelucrării).
2.
piesă
de
metal
sau
de
lemn,
în
construcții
sau
în
dispozitive
tehnice
pentru
transmiterea
eforturilor.
3.
(fig.)
obstacol,
piedică
în
calea
realizării
unui
lucru.
4.
fiecare
dintre
cei
trei
stâlpi
care
delimitează
poarta
la
unele
jocuri
sportive.
5.
șut
în
stâlpul
porții
de
fotbal.
6.
barieră
care
desparte
pe
judecători
de
avocați
și
împricinați;
locul
de
unde
se
pledează
în
fața
justiției.
7.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
stâng
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
drept
de
jos.
8.
linie
verticală
sau
oblică,
element
de
separare
într-un
text.
9.
linie
verticală
care
separă
măsurile
unui
portativ.
10.
ridicătură
de
metal
liniară
încrustată
în
tastiera
unor
instrumente
cu
coarde
ciupite.
11.
îngrămădire
de
aluviuni
la
gura
de
vărsare
a
unui
râu
într-un
fluviu
sau
în
mare.
12.
mascaret.
categorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)
1.
noțiune
fundamentală
care
exprimă
proprietățile
și
relațiile
esențiale
și
generale
ale
obiectelor
și
fenomenelor
realității.
2.
grup
de
ființe,
obiecte,
fenomene
de
același
fel,
sau
asemănătoare
între
ele.
3.
~
socială
=
grup
social
care
reunește
parțial
trăsăturile
unei
clase
sociale.
4.
grupă
în
cadrul
unei
ramuri
sportive,
stabilită,
în
raport
cu
greutatea
corporală
a
concurenților,
după
performanțele
realizate
sau
după
vârstă.
centralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. centralisateur)
1.
(document,
situație)
care
centralizează
diverse
date,
care
reunește
în
același
loc.
2.
(antonim)
descentralizator.
colligatum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. colligatum)
1.
volum
care
reunește
mai
multe
lucrări
diferite;
miscelaneu.