Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphie)
1. (bot.) concreştere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplogenèse)
1. dublare a organelor vegetale, care sunt în mod obişnuit singuratice.
2. producere de forme noi pe cale de hibridaţie între plante aparţinând unor genuri şi familii diferite.
3. monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuşi într-un singur corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monogramme)
1. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor iniţiale ale numelui cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. palmature)
1. malformaţie congenitală a mâinii constând din reunirea printr-o pieliţă a degetelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panorthodoxe)
1. referitor la toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii.
2. care vizează reunirea bisericilor ortodoxe.
3. comun tuturor religiilor creștine ortodoxe.