Dictionar

reuşită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. riuscita, fr. réussite)

1. izbândă, succes, realizare.
 

avorton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avorton)

1. plantă, animal venit înainte de termen.
2. (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură.
3. (fig.) lucru nereuşit.
 
 

chix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kicks)

1. (fam.) nereuşită, insucces, eşec.
2. a da ~ = a nu izbuti, a da greş.
 
 

clu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clou)

1. partea cea mai reuşită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracţie, de interes; haz, şic.
 

contorsionat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contorsionné)

1. (ră)sucit, deformat.
2. (fig.) lipsit de armonie, nereuşit stilistic.