revendica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. revendiquer)

1. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva.
2. a cere, a pretinde.

revendicant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (revendica + -ant)

1. cel care revendică ceva.

revendicare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (revendica)

1. acțiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicație.

revendicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. revendication)

1. revendicare; ceea ce revendică.

revendicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. revendicatif)

1. care revendică un bun, un drept cuvenit.

revendicator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. revendicateur)

1. (cel) care exprimă o revendicare.

autonomist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. autonomiste)

1. (persoană) care susține autonomia.
2. I. în legătură cu autonomia politică a unui grup uman sau a unui teritoriu.
3. II. persoană care revendică autonomia unui teritoriu.

congregaționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégationalisme)

1. mișcare protestantă din Anglia, care revendica autonomia bisericilor locale față de stat și nega ierarhia ecleziastică.

cverulență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quérulence)

1. tendință patologică a cuiva spre revendicări nefondate, având convingerea de a fi nedreptățit.
2. trăsăturile caracteristice ale unui subiect cverulent.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

diversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diversion, lat. diversio)

1. încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile cuiva.
2. acțiune politică reacționară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenția maselor de la acțiuni revendicative sau revoluționare.
3. (mil.) acțiune, operație care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct.

extrăda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. extrader)

1. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică.