Dictionar

Rezistent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT resistens

2. FR résistant

3. EN resistant; resisting

4. DE widerstandsfähig; widerstehend; widerständig

5. RU устойчивый; резистентный

6. HU ellenálló


Rezistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. résistant, it. resistente)

1. adj. care rezistă; durabil, trainic.

2. care nu se lasă doborât, care suportă uşor (oboseala, boala).

3. (despre microbi) care s-a obişnuit cu un antibiotic.

4. s. m. f. patriot, membru al Rezistenţei.


Rezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.

2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.

3. forță care se opune efectului unei alte forțe.

4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.

5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.

6. rezistor.

7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.

8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.

9. piedică, obstacol, greutate.

10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.


Rezistenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT resistentia

2. FR résistance; résistivité

3. EN resistance; axeny; resistivity; inhospitality

4. DE Resistenz; Widerstandsfähigkeit; Widerstandskraft; Widerstand

5. RU устойчивость; сопротивление; резистентность

6. HU ellenállóképesség


Rezistenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. resistenziale)

1. referitor la rezistenţă.


Acaju

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.

2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.


Achinetospor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.


Achinetosporange

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcţia de organ de rezistenţă şi de înmulţire.

2. sporange cu zoospori ciliaţi.


Acidorezistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistenţă.

2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.


Acidorezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acido-résistance)

1. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor.

2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.


Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.