comision

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operații comerciale în comision, reținută de cel care face (sau mijlocește) operația.
4. remunerație pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.

cool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. coll/jazz/)

1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reținută, cu sonorități puțin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.

ostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ostatico)

1. persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută.

oxiacetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxyacétylénique)

1. referitor la oxiacetilenă.
2. sudură ~ă = procedeu de sudură cu flacăra întreținută de oxigen și acetilenă.

permanent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. permanent, lat. permanens)

1. care este stabil, imuabil, care durează fără să se schimbe; care durează constant; neîntrerupt, statornic.
2. care rămâne sau funcționează continuu pentru o perioadă lungă și nedeterminată de timp.
3. ondulație ~ă = ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată.
4. educație ~ă = educație care continuă și la vârsta adultă, fie în cadrul unei organizații, fie în mod privat.
5. armată ~ă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice.
6. (informatică) memorie ~ă = starea unei memorii încărcate permanent și care nu se poate șterge.
7. (antonime) efemer, impermanent, nepermanent, pasager, temporar, trecător.

reticență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réticence, lat. reticentia)

1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.
2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună.