Dictionar

bujie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougie)

1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă.
3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie.
 

frigider

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. frigidaire, după denumirea înregistrată a unei mărci de frigidere produse de General Motors)

1. dulap electric în care se menține o temperatură scăzută, convenabilă păstrării și conservării alimentelor; refrigerator.
2. (prin metaf.) loc foarte rece.
3. (înv.) frigidar.
 

hard-top

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hard-top)

1. automobil cu capotă demontabilă, rigidă, din metal sau plastic.
 

încorseta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. corseter)

1. a pune într-un corset (medical); a strânge în corset.
2. (fig.) a închide într-un cadru rigid, a da o formă rigidă.
3. (fig.) a limita libertatea de acțiune, de creație, prin reguli, principii, legi; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie.
 

jansenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. janséniste)

1. I. referitor la jansenism, doctrina lui Jansenius (1585- 1638) despre har și predestinare.
2. care manifestă o virtute austeră, rigidă, puritană.
3. II. adept al jansenismului.
4. persoană care dă dovadă de o rigoare excesivă.
5. (antonime) epicurian, libertin.
 

joantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. joint)

1. legătură rigidă dintre două piese metalice sau de lemn, alăturate.
2. legătură între capetele șinelor de cale ferată.