rit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rite, lat. ritus)

1. ritual.
2. (fig.) rânduială, tipic.
3. confesiune (3).

abderit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)

1. om simplu, mărginit și caraghios.

acoperit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT obtectus; amictus; tecturatus; tectus; coopertus; opertus; indutus
2. FR couvert; recouvert; vetú; garni
3. EN covered; protected; clothed
4. DE bedeckt; überdeckt; verdeckt; bekleidet; beschützt; verborgen; verschleiert
5. RU покрытый; прикрытый; одетый
6. HU befedett, takart (eltakart)

aleurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleurite)

1. rocă sedimentară detritică, formată din granule foarte mici de minerale, de roci.
2. fragment dintr-un astfel de sediment.

alexandrit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)

1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.

ancherit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ankerite)

1. carbonat natural de calciu, magneziu și fier.

anhidrit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydrite)

1. sulfat anhidru natural de calciu.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abdominoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
2. (var.) abdomenoscop.

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.