Rezultate principale (Romani):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. romani)
1. (lingvistică) limbă derivată din sanscrită și care îi unește pe romi în ciuda numeroaselor variații; limba țiganilor.
Rezultate secundare (Romani):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. romanico, germ. romanisch)
1. descendent din romani.
2. limbi ~ce = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin.
3. care se ocupă cu limbile romanice.
4. artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. romaniste, germ. Romanist)
1. specialist în romanistică; specialist în limbi romanice.
2. specialist în dreptul roman.
3. denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeştrilor Renaşterii italiene.
Parte de vorbire: s. m. f.
Origine: (românistică)
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Romanistik)
1. disciplină lingvistică şi filologică care studiază limbile romanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (român + -istică)
1. studiul limbii, culturii şi literaturii române.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. romanité, it. romanità, lat. romanitas)
1. caracter romanic al unui popor, al unei culturi; latinitate.
2. origine, descendenţă romanică.
3. totalitatea popoarelor romanice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. abolla)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agnomen)
1. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite.
Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. alma mater, mamă hrănitoare)
1. (iniţial, la romani) patria.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorette)
1. statuetă de copil cu aripioare.
2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagnoste)
1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.