rotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe.
2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație păstrând unghiurile și distanțele; rotor.
3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii.
4. schimbare alternativă.
5. ~a capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației.
6. alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament.
7. schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități.

autorotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autorotation)

1. mișcare de rotație a unei suprafețe portante sau a unui avion, care se întreține de la sine.

levorotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lévorotation)

1. rotație a inimii către stânga.

numerotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. numérotation)

1. acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotare.
2. acțiunea de a atribui un număr sau o ordine de clasificare unor elemente, obiecte, ființe etc.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

autorotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autorotation)

1. mișcare de rotație a unei suprafețe portante sau a unui avion, care se întreține de la sine.

axă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor.

axoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. axoid)

1. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotație în mișcarea unui corp rigid.

barigiroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. barygyroscope)

1. instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației Pământului.

bascula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. basculer)

1. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale.